2015

vine dupa un 2014 lung...care nu a incetat sa ma surprinda, cand rau, cand bine. si s-a terminat cam rau, cum am pierdut Cheia si Maratonul Bucuresti fiind in Olanda, acolo am tras de mine la maxim, 2 zile eram ba cu niste intervale, ba cu niste pante, ba cu niste long run...totul bine, frumos si foarte sanatos, caci am avut mare grija la acest capitol, asa e pana la urma cand stai singur si nu ai ce face, iti gasesti si alte preocupari, totusi, prefer traiul in 2 :):)...cum ziceam, totul bine si frumos pana la un stranut, si aici ma refer la actiunea aia urmata de un HAPPPPCIUUUU! ... actiune ce m-a lasat fara actiune cateva saptamani bune, mai exact pana azi (am mai alergat de vro 4 ori de atunci, dar foarte cuminte si cu teama), nespundand ca am fost deposedat chiar si de simpla mobilitate de catre acel simplu stranut...ce sa-i faci, discuri proaste, speram sa fie cuminti anu asta si sa am grija de ele pentru a nu mai face pe nebunele :)

asa ca, un 2015 care va incepe in aprilie cu semiul BV, mi-as dori sa continue frumos cu un ECOMoeciu si cine stie, poate chiar....

[si aici se incheia un vechi draft de la inceputul lui 2015]

oare ce am vrut sa scriu in locul acelor puncte de suspensie? cei drept, maine se face jumatatea anului si pana la punctele de suspensie totul a fost in plan si chiar peste :)

cum asa? pai semiul de la brasov si ecomaratonul au fost mai speciale, unul a fost alergat bolnav dar fericit, adica impreuna, cum ziceam mai sus...imi place mai mult in 2 ;). apoi a fost ecomaraton, unde am zis ca stau cuminte ca sa nu repet prostioara de anu trecut cu eco si semi bucuresti la o saptamana, eu am stat cuminte, dar timpul a fost mai slab cu vro 7 minute, caci ea, ea a fost strasnica, adica cum ii sta bine unei moldovence si nu a zis nici pas cu toate ca avea motive chiar sa si tipe. in fine, am zis ca nu trag, dar corpul a zis altceva si peste numai 1 saptamana la semiul de bin bucuresti nu am reusit ce mi-am propus. oboseala acumulata plus niste greseli tampitele, mai pe scurt nu am ascultat de mine si iar nu am reusit sa trec sub acel plan psihologic...cu toate ca inainte de eco, cu 2 saptamani inainte prin poli am fost sub pragul acela fara mari probleme si dupa o zi de birou, fara mari geluri, etc...nu au intrat zilele in sac, strazile si aleile sunt tot acolo si pe langa asta se pare ca am doi noi prieteni ce sper sa ma sustina o buna perioada de timp, le spune nike flyknit 2 :)

dar ce sa fie in locul acelor [....] ??

sa fie oare vorba de un triatlon? hmmm ... asa cred :p

m-am apucat prin martie de niste cursuri de inot caci stilul 'stiu sa inot, nu ma scufund' nu prea functioneaza cand vrei sa parcurgi inot macar 500m, ca sa nu zic 1500m sau 1900m sau 3800m(??!!?). piscina a fost super(club dinamo, piscina inaugurata in februarie 2015) si antrenorul ok, dar inca mai am ENORM de munca, se pare ca inotul este mai tehnic decat aveam eu impresia. momentan merg saptamanal la bazin dar momentan 500m nu reusesc sa ii scad sub 16', stiu, incet, foarte incet...dar ma straduiesc sa fie mai bine.

si daca tot am zis triatlon, as putea spune ca am facut si primul sprint neoficial, la world class radisson. au fost 500m bazin, 5km alergare si 20km bicla. stiu, ordinea e alta, dar acea sala este cam plina dupa ora 18.

cu ce o veni urmatoarea jumatate de an? cu lucruri mai importante atat personal cat si profesional, dar promit sa continui miscarea pe apa, bicicleta si asfalt.

spor fara accidentari.

Promisiunea e promisiune !

Asa cum am promis ieri, am iesit la alergare. 

Am iesit dimineata. 

A trebuit sa ma bat cu lenesul din mine, a trebuit sa o ajut si pe ea sa-si bata lenesul ce era greu si fortos, abia, abia de ne-am ridicat din pat, dar ne-am ridicat. 

Noaptea a plouat, strada cu tei ne-a asteptat racoroasa si cu ajutorul respiratiei rapide datorate pulsului ridicat am pregatit instalatia umana pentru o noua zi. 

Au fost 5km, prea putin pentru cat puteam, suficient pentru moment, enorm fata de aceeiasi noi ce ar fi fost invinsi si ar fi continuat somnul. 

O sa fie din nou bine ca asa vreau !

http://nevsepic.com.ua/art-i-risovanaya-grafika/page,12,16287-artworks-by-pascal-campion-655-rabot.html

" tot dau refresh si nimic! "

Acum cateva zile aud din camera alaturata : tot dau refresh si nimic ! 

Bine nu m-am simtit si cumva m-a pus pe ganduri si cel mai langa mainile cu care scriu mi-au venit scuze. Scuze ca nu am mai scris, scuze ca nu am mai alergat, scuze, multe scuze si cumva forma pentru care am ars mii de calorii in mii de minute cu mii de pasi si sute de ganduri si sute de intepaturi, dureri, sicane si alte semnale ce corpul ce a fost invatat mai lenes (nu foarte lenes) le da atunci cand e scos din zona lui de caldurica-n plapumica sau racorica in ceva mai sumar imbracat, ca a cam venit vara :) le da se cam duce pe apa lui sambata . Si caloriile in loc sa fie stropi de sudoare sunt puncte de grasime, pulsul devine mai agitat, musculatura nu mai sustine efortul, anduranta piere incet. Trist ? DA! 

De ce ? Pe scurt un job schimbat cu tot ce include si o accidentare. 

Suficiente motive ? Pentru mine se pare ca da ! Si inca ma sacaie accidentarea, de dupa semiul din bucuresti se pare ca am primit-o cadou necerut. Semiul din bucuresti care a venit dupa un moment frumos in scurta mea viata de alergator : ecomaratonul !! Au fost 40km de trail urmati la 7 zile de 21km de plat, se pare ca a fost prea mult pentru mine si picioarele au zis ca e cazul de pauza. 

Am tot pauzit dar de maine ne apucam de treaba, cum altfel ar putea merge conversia calorii-stropi de sudoare daca nu prin 'munca', 'munca' si iar 'munca' ? Ca sa fiu motorizat la modul serios am setat si 2 obiective : ciucas, maraton, septembrie si bucuresti, semi, octombrie in less than 1h50'

Spor la 'munca' sa avem :) 

semimaraton brasov

Pe scurt : uau, uau, uau! cand e urmatorul trail ?!

In completarea introducerii adaug o poza cu cateva zeci de secunde inainte de final :



Avand in vedere expresia fetei, total diferita fata de cea de la Roma, unde extrem de chinuit am reusit sa schitez un zambet pentru eternitate si pentru a arata ochilor nepriceputi ca totusi alergarea nu e asa grea :) :), pot spune ca a fost o cursa buna !

A trecut weekendul, a trecut primul trail, febra va trece si ea, iar cateva amintiri vor ramane aici :)

Inainte de cursa si tot drumul pana la Brasov mi-am stresat colegii de alergare cu intrebari referitoare la traseu, ei fiind in recunoasterea lui acum cateva saptamani si pe baza acestor informatii si pe aproximarea formei mele am decis ca pana la km 8 unde se termina urcusul sa nu ma opresc sau sa merg si pulsul sa nu sara de 175, iar finalul sa ma prinda pana la maxim 2h30'. Garminul mi-a afisat la final 2:20:51 si avg hr 167 cu pulsul maxim 176, nu m-am oprit deloc, am mers doar in doua zone, una cu pietre foarte alunecoase si alta cu un deal inuman pus la km 18 si ceva, am inteles ca nici cei care au terminam sub 1h50 nu au alergat pe acel urcus.

Cum cursa a inceput la 12 emotiile au avut timp sa-si faca de cap, le-am calmat insa cu arma secreta numita imodium, soarele a avut si el timp sa iasa, dar si-a trimis amicii ploaie si vant cand si cand si cu intensitate diferita pe parcusul alergarii si 3,2,1...si....

Start pe o strada prea ingusta pe langa numarul doritorilor de trail running, traseul parea plat in acea aglomeratie, dar cu lectia invatata, am stat cu ochii pe ceas si mi-am tinut pasii si pulsul in frau si incet, incet se separau grupuri, grupuri, s-a terminat asfaltul, a inceput foretierul si a inceput urcarea pe care mi-am promis sa nu ma opresc sau sa merg si cu pasi mici si cu vocea din cap ce se ocupa cu 'au, ma  doare, au, mai stau, au, dar acasa nu era mai comod, au, bate vantul, au, au, au' data aproape pe mute datorita ipod-ului ce imi tipa in urechi melodiile memorate am reusit si tare m-am bucurat. Sa fiu mai exact, cred ca fiecare mica batalie castigata pe traseul asta s-a adunat intr-o partea de memorie si a explodat la final, cand tipam, cantam si bateam palma cu spectatorii.

A trecut primul punct de hidratare si rucsacul imi arata ca am facut o alegere buna, ajutandu-ma cu hidratarea, cu carbohidratii dati de miere si cu noua gaselnita : jeleuri cu gust de cola si continut de cofeina. Cumva cred ca mi-ar fi placut si mai mult traseul daca nu era ud si ar fi fost liber la cascat gura, dar am ales sa fiu atent pentru a putea continua antrenamentul pentru examenul de la Moeciu :) . Am fost atent, alert si precaut in permanenta, probabil asta m-a costat cateva minute, dar ce conteaza ?

Ce este enervant cu muzica in urechi este ca uiti multe lucruri si asta imi dau seama acum cand incerc sa scriu aceste randuri, sigur am avut niste momente cheie, de exemplu cand incepusera crampele la gambe si netraind pana acum astfel de momente m-am panicat din cauza unei posibile opriri fara voia mea, dar instinctual micsoram pasii, incercam sa schimb miscarile si am reusit timp de cativa km sa le tin departe de a-mi bloca gambele.

In partea a doua a traseului, unde majoritara era coborarea pe poteci stramte, luminoase, frumoase, pline de pietre, acoperite de frunze, cu radacini printre ele si delimitate de copaci, copacei si diverse crengi cu frunze crude se traieste cumva trailul, dar pana la un punct, acela al pulsului :)), poate o sa vina si vremea cand o sa stiu exact cum stau cu pregatirea si sa alerg cat mai aproape de limita, caci Brasovul si Roma au fost diferite din acest punct de vedere.

Am terminat cu bine, am zambit, m-am eliberat, am depasit, am fost depasit, am respirat din greu, am zis ca muschii vor da 'stop' fara a-mi cere opinia, dar ce conteaza pana la urma ? Medalia la care te uiti si iti aduci aminte si daca nu iti aduci destul de bine aminte, mai arunci un ochi pe randuri scrise mai stangaci...sau mai dreptaci.

1 vs 2 in asteptarea lui 3

Adica primul maraton versus al doilea, adica octombrie 2013 bucuresti vs martie 2014 roma.

Ce a fost bine si ce a fost rau la roma in comparatie cu bucurestiul sau ce anume trebuie sa recitesc inainte de al treilea maraton pe sosea pentru a reusi apropierea de un mult visat 4h :)

La roma am venit cu tolba plina de iluzii si cu niste timpi ai alergarilor lungi (20-25km) ce ma sustineau dar...dar :)

Am aterizat miercuri, pe 19 martie dupa o saptamana in care mi-am bombardat ficatul cu paracetamol, aspirina, echinaceea, vitamina c, mg+ca, unele au fost pentru a tine in frau un virus cam nervos ce a pus si legat de pat cateva cunostinte, iar restul de pilule au fost pentru a sti muschii ca trebuie sa fie in forma si neblocabili in ziua M, adica ziua maratonului. Am continuat sa corboloadez organismul si cred ca am reusit in mare parte, am incercat sa dorm suficient si bine, asta nu mi-a iesit asa bine, am incercat sa ma montez si am reusit, dar cand pulsul e mai sus decat preconizezi, cand picioarele nu mai sunt alea stiute te cam pierzi, dar si cel mai important dar a fost ca vreau sa termin si asta am facut :)

Si acum VSulul asteptat:

Dormit acasa - in alta casa 1-0
Compus meniul singur - meniu nu tocmai personal 1-0
Asfalt - piatra cubica 1-0
Plat cu putine denivelari - denivelari cu putin plat 1-0
Vreme de toamna cu soare - vreme primavara cu ploaie 0-1
Nimic compresie - compresie gambe 0-1
Sustinere de catre dragi 42.195km - 3 puncte prestabilite 1-0
Hidratare si alimentare 42.195km la dispozitie in orice secunda - h&a la punctele stabilite de organizator 1-0
Posibilitatea de a lasa sau schimba ceva din garderoba oricand - in cele 3 puncte prestabilite 1-0
Muzica de sustinere 0-0

Scor : 7-2

Da, sunt zambeto dependent.
Da, trebuie sa ma apuc de ascultat muzica cand alerg, caci in momentele grele si foarte grele vocile din cap ce zic propozitii pline de negatii sunt extrem de dificil de invins.
Da, trebuie sa invat sa ma evaluez mai bine si sa evaluez si mai bine cursa dpdv al timpilor.
Da, trebuie sa invat sa beau si sa mananc cand trebuie si cat trebuie pe parcursul unei curse.

Si cum a fost pana la urma maratono di roma? Sincer, sincer? Al naibi de greu, nu ma asteptam sa alergam asa putin pe plat, cand vale, cand deal, cand curba, cand piatra cubica, iar cand se aliniau astrele incepeau crampele la stomac, se aliniau iar astrele, se usca gatu, simteam ca nu mai ajung la apa si apoi iar se aliniau astrele si atunci picioarele nu mai puteau primi comenzi si primeam semnalul de stop alergare si de la 6:15 se ducea la 6:30 si la 7 si ceva si la 8 si ceva dar a venit finalul si m-am bucurat, chiar am zambit si am si o dovada video in acest sens. Cu toate minusurile a fost al doilea maraton si a fost misto, caci mi-a dat alte lectii care pe viitor ma vor ajuta sa ma apropii de 4h.

Ps: inima a fost o nebuna si nu vreau sa vorbesc de ea...avg hr peste 170 cu tot cu multele pauze de la punctele de stop.

Mai e putin pana la Roma

Cu cate o sapatamana, doua inainte de ultimele alergari oficiale, gerarul ce a trecut si roma ce va veni, parca ma lasa memoria sau incep sa gandesc in alti parametrii fata de cei care mi-au definit initial aceasta noua ocupatie, caci e inca noua la un an si vro 3 luni incomplete.

Dupa introducerea problemei trebuie sa urmeze firesc si o explicatie desfasurata a ei.

Ea incepe si se termina cu timpii, cu secundele, cu minutele ce inseamna ba mai repede, ba mai incet, dar ar trebui mai tare, dar unde e progresul...atatia de dar si cand colo singurul dar de care ar trebui sa ma bucur pana azi ar fi ca inca ma preocupa aceasta activitate si nu ca alerg cu 0.5 kmph mai repede sau mai incet si ca pot termina cu 3' ori 10' ori 15' mai repede o cursa decat una precedenta, caci pana la urma victoria e a mea daca TERMIN si ATAT!

Sper ca scriind aici sa termin cu toate frustrarile ce ma urmaresc de cateva zile si sa incetez in a crede ca imi pun sare pe rana cand intru pe endomondo unde se gasesc cativa prieteni ce alearga mult mai bine si ma amaresc.

Concluzie, sa las prostiile, sa continui si o sa fie mai bine daca o sa ocolesc mici probleme ce incepand din noiembrie nu m-au lasat ca saptamana de saptamana sau pun km la construirea alergatorului :)

Cu siguranta o sa mai citesc de cateva ori randurile de mai sus pana la roma :)

Cum am reusit sa ma inving

     Duminica, pe 23 am avut de alergat 28, dar au fost 23 ce merita sa ajunga recititi in viitor :)

     Planul initial era sa dau ture de politehnica, in diverse sensuri si combinatii, dar corpul meu a vrut se pare altceva, primii 5km au fost groaznici, picioare grele, dureri de muschi, miscari nenaturale....total anapoda, fara prea multe adaugiri am zis stop, ca asa nu mai merge, am resetat ceasul, am inceput sa ma masez, sa ma intind si am dat iar start la ceas si la picioare, am mers bine...vro 2km si apoi iarrrrrr dureri, am inceput sa alerg in spatele cuiva, o bucla mica, 2, 3, 4...gata, o iau spre casa, nu e ziua aia, macar sa fie 10km si asta basta.

     Pe panta catre lacul ciurel am zis sa raman la un copac pentru a mai scoate din lichidul ce nu iesise prin transpiratie si am zis apoi sa o iau spre crangasi pentru a strange acei 10...si fuga si iar fuga, parca am inceput sa alerg asa cum mi-am propus si poc si gandurile in fuga imi transmit : ce ar fi sa urci pe lacu ciurel? Ce ar fi am zis si eu intr-un dialog ciudat, avand in vedere cum am inceput!

     Si hop si fuga si hop si fuga si am lasat in spate un alergator foarte corect echipat .... si cum ar fi sa fac o tura completa, adica plus x km si apoi inca y si tot alergam ... dar mai am 10km, oare pot in ritmu asta? Gaaaf, gaaaf as vrea apa, apa n-am, mai sunt vro 8km, o iau pe partea aia asfaltata sa lungesc? Nu, nu o iau, erau 4 strajeri, putin prin Chiajna si inapoiiii pe lac catre casa.

     Ritmu ? Cat e ritmu ? Nu stiu, dar ma bucur ca inca alerg siiii gata, 23k! M-am batut, eu contra mea am castigat un meci greu, s-au strans 23k, sunt viu si cu 5 lei, adica o cola si o banana, devin viu si in fata lumii de pe strada. A venit dusul reece, cald, rece si inca ma bucur de victorie, drept urmare am pus-o si pe 'foaie' !