Incep cu finalul : imi pare rau ca nu sunt ceva mai talentat la scris pentru a putea pune pe hartie ceva mai mult din trairi, caci au fost multe :)
Jurnalul scurt al unei zile asteptate mai bine de noua luni
4 ianurie - start - au fost 15'17'' , adica 2.32km
la 9 luni si 2 zile au fost 4h27'33'' , adica 42.69km
Pot spune ca m-am indragostit in perioada asta si ieri mi-a fost confirmat ca este o iubire frumoasa, am alergat zambind si la final m-am bucurat, atat cat am mai putut :), din poze se pare ca nu prea mult.
Cum de a iesit asa bine ?
Nimic nou in ziua de concurs :) , am inceput ziua cu un cutremur dupa care a mai fost loc cam de o ora de somn. Mi-am blenduit amestecul magic, am pus langa 2 pastile de guarana, niste apa si eram gata de plecare, asta dupa ce am ramas in cap cu filmuletul
http://www.youtube.com/watch?v=WTPpXpoF54s.
Mi-am ajutat genunchii si cateva ligamente cu niste benzi kinesio, am mai consumat un baton si niste apa, toate urmate de o incalzire ca la carte facuta alaturi de ceilalti alergatori.
Urmatorul pas a fost sa-mi caut baloanele de urmarit si luat ultimele incurajari de la cei 6 ochi ce au tinut ritmul cu mine pe biciclete. Pe langa asta mi-am intalnit si o fosta colega de scoala generala, Branzica, cu care am schimbat cateva emotii si incurajari, ea fiind in fata primul ei semimaraton, eu in fata primului maraton. Bravo Branzico si multumesc pentru inca o poza de final!
A inceput, am inceput toata marea de oameni sa ne miscam si incet, incet sa-si caute fiecare ritmul, eu il stiam pe al meu, dar trebuia sa il urmez cu strictete, ceea ce s-a intamplat cu ajutorul mult mai experimentatilor pacemakeri de la 4h30" . Hidratarea, mierea si gelurile si-au facut si ele treaba minunat pentru a ma sustine la 4h30", mai ales ca nu a trebuit sa le duc grija, fiindca ele au mers pe langa mine si erau accesibile la un simplu te rog adresat prietenului Galigan.
Au fost 3 sufletisti pe biciclete, au fost 6 ochi care m-au ajutat enorm, cu o vorba, cu un zambet, cu o poza, cu simpla lor prezenta. Sa si radem un pic, inainte de a pleca am stabilit primul punct de intalnire la fantani, cum e lung sirul de fantani, dupa km 1 am inceput sa-i caut cu privirea si la un anumit moment i-am zis lui AndreiT, bai, cred ca nu i-am vazut, erau prea multi oameni pe acolo si noi eram prea compacti, sper cumva sa ma gaseasca mai in fata, daaaaar i-am gasit eu pe ei, erau la alte fantani, pfiiiu, frumos sentiment...hai ciulica, hai ciulica, hai ciulica. Pe parcursul alergarii tot mai auzeam cate un : bravo ciulica, cine-i ciulica?, hai ciulica, inca putin ciulica si tot asa. VA MULTUMESC Be, Sava si Galigan!
Foarte aproape de cei trei biciclisti au fost si cei doi pacemakeri de la 4h30' pe care am incercat sa ii urmaresc pana la final si am reusit, pe ei i-am stresat cu diverse intrebari, daca e ok pulsul, daca nu cumva e prea rapid ritmul, oare mai pot, dar cand sa iau gelul cu cofeina si tot asa, le multumesc lor si celorlalti din grupul 4h30", un grup tare frumos.
Am incercat sa zambesc toata cursa, asa am fost instruit sa fac pentru a-mi atinge telul si asa cred ca am facut, cred ca sunt cativa alergatori care stiu de ciulica :):), plus ca mi-am setat mintea pe 50km, tot ca urmare a unu sfat. Pacat ca la final nu prea am stiut sa ma bucur, dar nu-i bai, dupa primul maraton sigur mai vin si altele :)
Va multumesc si imi multumesc, fara voi si fara mine nu cred ca era posibila isprava asta ce parea imposibila cand a batut ceasul de intrare in 2013.
